Când aş fi vrut să tai valurile
Dintre atingeri
Să simt apele
Cu arome simple, sălbăticite
Din tine
Să-ţi închid izvoarele
În portative fără chei să le uit
Alt foşnet de prindere
Şi desprindere de lume
Să-mi susure
Gravitând
Mi-ai oprit orele
Aninate de puls
M-ai surprins
M-ai desprins
Mă roteşti printre lentile
Căutându-mi capătul, inima
Suspensia de silabe
Fără cuvânt
Fără chemare sau gând
Mă despătureşti până dincolo de file
În sensul fluid
Să nu te pot pierde
Umezeşti penelul cu lacrima
Şoimilor albi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu