Mamico, tu te-ai dus în lume
Sa aduni bani c-aici nu ai,
Si lacrimi grele-ti udau fata
În brate tu când ma strângeai.
Ai spus atunci ca nu stai mult,
Ca o sa –ti fie dor de mine,
Eu nu stiu unde ai ajuns
Da-ncep sa cred ca-ti este bine.
Tu vii acasa tot mai rar,
Ma cresc bunici în loc de mama,
Si singur sânt acum în lume
Doar nime- acasa nu ma cheama.
Din când în când, încerci cu bani,
Sa îmi alini singuratatea,
Eu cred ca tu îmi trebuiesti
Dar te-a schimbat strainatatea.
Îmi spui la telefon ca vii
Si îmi promiti atunci de toate,
Ca am sa fiu din nou copil,
Dar stii, mamico;nu se poate…
Stii…eu nu cred ce spun vecinii-
Ca tu, maicuta, m-ai uitat.
Doar m-au crescut…Sa îi cred oare?
Asa-i ca nu-i adevara?!
Când ai plecat, eram micut
Si am crezut tot ce mi-ai spus,
Iar de te hotarasti sa vii,
La toate astea vreau raspuns.
Dar lasa nu te supara,
Si când o fi si-o fi sa vii,
Cu banii ce i-ai adunat
Sa cumperi mame la copii.
Nu-i asa greu de înteles,
Îs mare acum si îmi dau seama,
Unui copil poti sa-i ei tot
Dar nu-i lua, din brate, mama…
Visează ca şi cum ai trăi veşnic, dar trăieşte ca şi cum ai muri azi, căci nu contează anii din viaţa ta, ci viaţa din anii tăi.”
joi, 5 septembrie 2013
A venit toamna...
Adio, pica frunza
Si-i galbena ca tine, -
Ramâi, si nu mai plânge,
Si uita-ma pe mine.
Si s-a pornit iubita
Si s-a pierdut în zare –
Iar eu în golul toamnei
Chemam în aiurare...
- Mai stai de ma alinta
Cu mâna ta cea mica,
Si spune-mi de ce-i toamna
Si frunza de ce pica...
Si-i galbena ca tine, -
Ramâi, si nu mai plânge,
Si uita-ma pe mine.
Si s-a pornit iubita
Si s-a pierdut în zare –
Iar eu în golul toamnei
Chemam în aiurare...
- Mai stai de ma alinta
Cu mâna ta cea mica,
Si spune-mi de ce-i toamna
Si frunza de ce pica...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)