De cate ori...

De câte ori iubito,
de noi mi-aduc aminte,

oceanul cel de gheatá
mi-apare-nainte;

Pe bolta aburie o stea nu se aratá,

departe doará luna cea galbená, o patá.
Iar peste mii de sloiuri de valuri repezite;

o pasáre pluteste, cu aripi
ostenite.

Pe când a ei pereche'nainte tot s-a dus;

cu'n pâlc întreg de pásári,
pierzându-se-n apus.
Aruncá pe-a ei urmá, priviri suferitoare,

nici ráu nu-i pare acuma, nici bine
nu... ea moare.

Visându-se-ntr-o clipá cu anii înapoi;

suntem tot mai departe, deolaltá amândoi;
Din ce în ce mai singur má-ntunec si înghet;

când tu te pierzi în zarea eternei
dimineti!

                                                      By Mullder...