miercuri, 15 februarie 2012

O stea...

Privirea mea spre cer in noapte se inalta
Sa caut steaua mea ...sa caut steau noastra
Acum privind la ea imi amintesc de tine
De clipe dulci ce astazi mai sunt doar amintire

Te caut cu privirea in miile de stele
As vrea sa am si eu acum loc printre ele
Sa fiu si eu o stea pierduta-n galaxie
Sa pot vedea de sus ...a ta calda privire

Dar stiu ...e doar un vis ce mie-mi apartine
E plin de dor...de lacrimi...de iubire
Dar intr-o zii si eu spre ceruri voi pleca
Poate atunci voi fii aleasa...steau ta

Oh, iubite!...

Ai fost un vis de lacrimi dus,
Innecat în ură şi venin
Ai fost un soare ce-a apus
Înţepat de miile de spini.

Am găsit o latură la ţine,
Ce n-am văzut-o niciodată.
Atât de rece eşti cu mine
Cum nu te-ai comportat vreodată...

Jelesc după iubirea dintre noi
Cum ai putut să uiţi de pasiune?
Mi-e dor de nopţile în doi...
Tânjesc să te mai strig prin lume!

Adio , bunul meu iubit-
Să rămâi cu bine!
Adio , te sărut fierbinte
Aştept să vin la ţine!

Al nimănui...

Auzi, mama mea,
Ești tu, de mă mângâi,
Ca pe-un pui, pe creștet
Si-ți pui moi de buze,
În gust de catifea
Și încet îmi gângui
Despre-un timp veșted,
Fără pomi și gâze...?!
Și mă strângi la piept
Oh, moale și cald
Și-mi spui ”Dragul mamei
Ești sufletul meu,
Ești un înțelept,
Al meu esmerald...
Ești mândria mamei!”
Ai degete scurte
Și mă-nalți...”Ia-l tată!...”
Și-ai zâmbet de floare
Și n-ai nicio vârstă...
Iar mă pupi pe frunte,
Mori de încântată!
Inima te doare
Și dispari, oh tristă...
...Și mă scol, te caut
Sunt buimac, nu ești!?!...
Casa plină-i goală,
Ochii-mi pică-n lacrimi,
Sunt pierdut, knock out...

Tot ce prețuiești
Este-un om în boală,
Răvășit de patimi...
...Și te caut mamă
Și te strig mereu;
Mă uit des pe stradă
Să te văd venind.
Moartea însă-i vamă,
Trupul mi-este greu,
Stau ca pe-o estradă,
Sper într-un rewind...

PS
Știi, oare, că-s tată
Și-am copii la rându-mi
Ce-i iubesc, e drept,
Dar n-am harul tău...
Sunt precum o roată
Ce mă duc, rotindu-mi
Destin imperfect...
Fără tine-n... hău?!?
,,Am vazut pe strada un copil gol, inghetat si flamand. 
M-am suparat si i-am strigat lui Dumnezeu: 
„De ce permiti acest lucru? 
De ce nu faci nimic?” 
Dumnezeu nu mi-a raspuns. 
In aceeasi noapte, cand ma asteptam mai putin, mi-a raspuns: 
„Am facut ceva: te-am creat pe tine”.''
-Diogene