Am iubit candva un barbat pe care nu l-am intalnit niciodata. Dar mi-am petrecut luni bune din viata scriindu-i, impartasind cu el cele mai ascunse ganduri si tresariri ale mele. Am construit cu el si pentru el o lume a viitorului in care ar fi trebuit sa ne regasim. Si sa fim fericiti. In care sa fim prieteni, si iubiti, si frati, si soti, si parinti. N-am fost nimic din toate astea. N-am fost nimic. Dar el, chiar daca a ales sa spuna ca nu a existat, a facut parte din viata mea, profund, dureros, impartasit. El, necunoscutul, stie despre mine lucruri pe care, poate, barbati care au dormit pe aceeasi perna cu mine nu le vor afla niciodata. Si, totusi, in panoplia iubirilor mele, el nu cantareste mai mult decat o umbra. Pentru ca asta a fost. O umbra. O himera otravita.
In schimb, amoruri de-o vara, sau chiar de-o seara, fac parte adanc din viata mea. Nu le pot renega, nu ma pot dezice de ele, desi as vrea. Pentru ca a existat atingere, si pentru ca nimeni, niciodata, nu va putea contesta povara splendida a materialului.
Cand te intreaba daca ai avut sau nu ceva de impartit cu un barbat, oamenii precizeaza: te-ai culcat cu el sau nu? Daca spui ca nu, rasufla usurati. N-a fost, deci, nimic… Si, totusi, eu indraznesc sa cred ca trupul nu e mai presus de suflet. Ca ar trebui sa stivuim in alta ordine iubirile una peste alta. Sa putem sterge din istorie amorurile in care doar carnea amara s-a mistuit in intalnire, o carne fara aspiratii la eternitate, si sa dam dreptul la slava amorurilor in care am sperat pana la cer, chiar daca degetele nu au ajuns niciodata mai departe de taste. Si apoi, dupa reasezarea in intelesuri, sa recunoastem ca, de fapt, la Judecata de apoi, nu vor fi cantarite nici unele, nici altele. Jumatatile de masura vor fi azvarlite in iadul anilor pierduti. Si doar marile iubiri, in care si sufletele s-au recunoscut, si trupurile s-au implinit unul prin celalalt, vor fi argumente ale eternitatii. Iubirile rare, de care nu avem parte decat o data intr-o viata de om. Iubirile nesfarsite, cu trup si cu suflet, cu lacrimi si miracol. Cu verigheta alba pe deget. Cu trandafiri albi,intr-o vara tarzie...
By Mullder...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu