luni, 17 ianuarie 2011

Visul...

Ne-am intalnit candva, prin pajisti verzi de mai
Cu fluturi si cu flori, si fulgi de papadie
Erai atat de vie, un vis frumos pareai
Cand galesi ma priveai, si luna ne iubea...

Am vrut sa te cuprind la pieptul meu, mi-am zis:
O! Fata atat de draga si dulce ca-n povesti,
De nu existi, de esti numai un vis,
Daca te-ating dispari, iar luna imi zambea...

Iar mana ta plangea, iar ochii tai vorbeau
Erai o poezie, un rasarit de soare,
O inima ce doare... dar n-ai simtit ce vreau,
Si te-ai pierdut in zare, cand luna se topea...

Un comentariu:

  1. ...iti multumesc ca existi...aceste calde cuvinte cu siguranta incalzeste inima oricui...

    RăspundețiȘtergere