luni, 10 ianuarie 2011

Nu plange...

Nu plânge ca te dau uitarii,
Si nici nu plânge ca te las…
Sosit-a ceasu-nstrainarii
Si ceasul bunului ramas.

Se rupe-un lant plin de tarie
Ca firul cel mai subtirel;
Când soarta vrea asa sa fie,
Zadarnic vrei sa faci altfel.

Si nu mai e nimic în stare
Sa-ntoarca vremile-napoi
Si-acea iubire-atât de mare
Ce-a fost odata între noi.

Ramâi tu, dar ramâi cu bine,
Ramâi cu suflet linistit…
Un dor se duce si-altul vine
Si vei uita ca te-am iubit.

Un comentariu:

  1. Desi trecutul este mereu prezent in viata noastra , timpul nu-l mai putem intoarce.Parerea mea este ca nu soarta ne conduce , trebuie sa facem tot posibilul sa traim fara regrete . Poopici cu lipici !

    RăspundețiȘtergere