Ma ratacisem odata
Pe-un câmp cu flori salbatice
Si dadui peste o floare de fata,
Ce avea cu tronc sa-mi pice…
S-a iscat apoi un vânt,
Care-a smuls-o de pe câmp
Si ea începu sa zboare
De parca-i crescusera aripioare…
Când vântul s-a mai linistit
Si ea începu iar sa coboare,
Am vazut uimit
Ca ramasese totusi floare…
O floare…, dar cu aripioare,
Care acum stia sa zboare
Si care mai trecea uneori în zbor
Si pe la mine, din capriciu sau de dor…
Oferindu-mi pentru câteva clipe
Surâsul ei de floare…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu