de ce între noi doi
lumina îsi târaste aripile
dincolo de prezentul continuu
spre un viitor indiferent.
Niciodata n-am întelesde ce pentru noi doi
cuvântul nu mai înseamna decât
umbra unei catedrale
golita de orice sentiment.
de ce tu si eu
ne dizolvam încet
în ele si ei
plus ceva care le desparte.
Niciodata n-am înteles
cum poti muri
cu inima în palme
ce nici macar
ale tale nu sunt.
Prea târziu am înteles
singuratatea clipei ce atârna
deasupra unui timp care este
întâmplator
al nostru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu