A doua iarna...

Asta-i deja a doua iarna,
De cand te cunosc pe tine
Si-i mai trista decat cealalta
De dinainte...


Nu stiu de ce ma apasa asa...
O tristete infinita!
E iarna sau e viata mea
Cu linistea ei nelinistita?

Sa fi fost toata asteptarea

Vietii mele in zadar
Si nu tu aceea
Din visul meu hoinar?


Sunt hoinarul vietii mele...
Am auzit asta undeva?
Poate...dar se potriveste
De minune si la viata mea.


Dar... ma voi repara singur,
Uitand ca te-am iubit candva...
Si ca sa fiu absolut sigur,
Te voi radia din memoria mea...


Tu nu vei avea
Nimic sa-ti reprosezi!
Eu insa mie, prostia mea
De tomnatic amorez...


Te poti deci bucura,
Sa continui sa flirtezi
Cu toata sleahta de amorezi
Si de-a te juca de-a dragostea
Asa cum crezi!