Poli...

Am tăiat puntea
Când aş fi vrut să tai valurile
Dintre atingeri
Să simt apele
Cu arome simple, sălbăticite
Din tine

Să-ţi închid izvoarele
În portative fără chei să le uit
Alt foşnet de prindere
Şi desprindere de lume
Să-mi susure
Gravitând

Mi-ai oprit orele
Aninate de puls
M-ai surprins
M-ai desprins
Mă roteşti printre lentile
Căutându-mi capătul, inima
Suspensia de silabe
Fără cuvânt

Fără chemare sau gând
Mă despătureşti până dincolo de file
În sensul fluid
Să nu te pot pierde
Umezeşti penelul cu lacrima
Şoimilor albi.