Iarna si dragoste...

Se frange timpul in mainile iernii
Si e cald langa focul inimii tale,
Am tras zavorul la usa dinspre tristete,
Si am ramas doar noi doi si vesnicia iubirii...
Ce bine ca nu suntem singuri, ce bine!
Vrei sa tragem cu urechea,
La ce discuta inimile noastre?
Hai sa pasim in varfurile gandurilor
Ca sa nu facem zgomot- ce zici?
Si daca se vor imbratisa, atunci
Va porni mai devreme primavara spre noi.
Te rog, aprinde cu grija
Lumina intelegerii tale...
Si daca ma certi cu zambetul tau,
Iti promit sa ma las descoperita
In tot ce incerc sa acopar.
Fa un ceai din aproprierile tale parfumate
Si indulceste-l cu sarutarile tale...
Si-l voi bea fierbinte inainte de culcare.
Poate voi mai aduce innourari
In azurul bucuriei noastre...
Tu sa faci bine sa ma ierti, caci poti!
Poate o sa mai uit cheile de la usa inimii tale
Printre maruntisurile mele in dezordine,
Fii sigur(a), ma voi intoarce sa le caut
De cate ori este nevoie...
Ca o fulguire de binecuvantari,
Sa fie cernerea iubirii mele pentru tine.