s-a lasat un fel de ceata
peste anii mei din viata…
ma simt arestat de toamna,
toamna vietii ma condamna,
nu mai stiu din care parte
vine dragoste sau moarte,
nu mai stiu de care ata
sa-mi leg sufletul de ceata
si ma-ntreb atuncea, oare,
ma-ntreb pentru fiecare,
oare, câte drumuri sunt
de la noi pâna la vânt?
si ma rog atunci cu lacrimi
de la nu stiu care patimi,
ma rog pentr-un pumn de stele
chiar deasupra vietii mele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu