Revad iubirea-ceea de copiii,
Copacii plang si-mi bat des in fereastra,
Nici plolaia nu-ntelege de ce nu vii.
Suspin acum... la gandul care pleaca,Cuprind in brate visul meu pierdut,
Strang ochii sa te am inca odata
Si glasul tau acum sa il ascult.
Nu pot sa cred ca totul s-a sfarsit!
Un fulg de nea m-atinge si dispare,
Ca si pe el caldura te-a topit.
Ai disparut lasand doar amagirea
Unei iubiri......... si tot parea real.
Acum, te pierd si ratacesc privirea
Sa mai revad la ce-am tinut un an.
Ma simt pierdut ,o suflet de iubire,
Cad in genunchi ca soarele-n amurg!
Te pierd acum pe tine Fericire,
As fi dorit sa ti asa de mult.
Buna draga prietene.
RăspundețiȘtergereChiar daca aici,pe acest site,nu sunt in lista ta de prieteni,as vrea sa iti spun doar cateva cuvinte.
Probabil ca aceste cuvinte vor parea nesimnificative.Am vizitat acest blog de nenumarate ori.Cu toata sinceritatea,pot spune ca m-au incantat toate ce am vazut aici.Am inteles ca pe unii i-a deranjat sau chiar nu le-a placut,ceea ce au vazut.Problema lor!Ceea ce vroi-am sa spun este ca: daca unii,asa zisi "prieteni" nu au dat de ceva pe gustul lor,nu sunt obligati sa intre aici,pe acest blog.Ma gandeam de ce sa inchizi acest blog,pentru cativa.Daca vrei sa atingi un trandafir,sa-l admiri sau sa-i savurezi parfumul si din neatentie,te intepi intr-un spin,asta nu inseamna ca trebuie sa tai sau sa dezradacinezi,acel trandafir.Sunt convinsa ca sunt multi care apreciaza,ceea ce faci.Parerea mea este,sa nu te lasi invins de niste "spini" .Blog-ul trebuie sa ramana deschis pentru cei care sunt alaturi de tine.