Prieten drag...

E dimineaţă şi privesc spre cer

Cum soarele răsare-n depărtare

Privind la soare acum îl rog pe el

Să te mângâie cu razele sale.

Vântul îl rog spre tine să adie

Să-ţi spună cât de dor î-mi este mie

De ochii tăi frumoşi care-i ador

Să-ţi spună că spre tine-aş vrea să zbor.

Prieten bun î-mi eşti şi-mi umpli viaţa

De când te ştiu mereu mi-ai dat speranţa

M-ai făcut să fiu tare să pot trece

Peste necazul şi furtuna rece.

Când m-am împiedicat mâna mi-ai dat

Să mă ridic din nou m-ai ajutat

Mi-ai vorbit ce frumoasă este viaţa

Şi mi-ai redat să spun din nou speranţa.

Fără să ştiu în suflet mi-ai intrat

Şi după atâta timp eu mi-am dat seama

Că tu eşti soarele din viaţa mea

Şi-ţi mulţumesc fiindcă exişti şi eşti aşa.