Mamico tu te-ai dus in lume...

Mamico, tu te-ai dus în lume
Sa aduni bani c-aici nu ai,
Si lacrimi grele-ti udau fata
În brate tu când ma strângeai.

Ai spus atunci ca nu stai mult,
Ca o sa –ti fie dor de mine,
Eu nu stiu unde ai ajuns
Da-ncep sa cred ca-ti este bine.

Tu vii acasa tot mai rar,
Ma cresc bunici în loc de mama,
Si singur sânt acum în lume
Doar nime- acasa nu ma cheama.

Din când în când, încerci cu bani,
Sa îmi alini singuratatea,
Eu cred ca tu îmi trebuiesti
Dar te-a schimbat strainatatea.

Îmi spui la telefon ca vii
Si îmi promiti atunci de toate,
Ca am sa fiu din nou copil,
Dar stii, mamico;nu se poate…
Stii…eu nu cred ce spun vecinii-
Ca tu, maicuta, m-ai uitat.
Doar m-au crescut…Sa îi cred oare?
Asa-i ca nu-i adevara?!

Când ai plecat, eram micut
Si am crezut tot ce mi-ai spus,
Iar de te hotarasti sa vii,
La toate astea vreau raspuns.

Dar lasa nu te supara,
Si când o fi si-o fi sa vii,
Cu banii ce i-ai adunat
Sa cumperi mame la copii.

Nu-i asa greu de înteles,
Îs mare acum si îmi dau seama,
Unui copil poti sa-i ei tot
Dar nu-i lua, din brate, mama…