Și au pe buze lacrimi de iubire,
Pe glezna fină câte-o amintire,
Săruturi fermecate, prinse-n salbe.
Din glasul lor, suav, ce te alină
Cad stropi de rouă, o mărturisire...
Plutește pe acordul unei lire,
Povestea ei, amorul fără vină.
În versul meu magnoliile cântă
Ca într-un joc, doar simfonii albastre;
Aștept să crești din dragostea înfrântă
Și să privești seninul dintre astre.
--- Iubește, iar, că dragostea e sfântă---
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu