Ma pacalesc mereu c-o primavara,
-Promisiune-n van de reînviere-
Ca mugurele, fluturi din cocon... Afara
Ies napadit de mii de premiere.
Cred nejustificat în reînoire
Din aeru-n culori de flori de roduri...
Retraiesc anual din nou o rastignire
Si ma încânt printre luminiti dulci prohoduri.
Îmi umplu alveolele de-azur
Si parca zbor facându-mi fizicul un gând...
M-avânt, ma racoresc într-un ”sperjur”
De marturii mintite ca-s iar tânar... Un curând.
Dar totu-i scurt, caci timpul se scurteaza;
Si zile-s clipe, totul ma preseaza
Si-ncerc s-ascund în surd orice tac-tic.
Se-nsamân?eaza lumi în brazde-n vânt
Uitând o vorba veche din strabuni;
”Ca toti suntem o apa si-un pamânt”...
Si ca-ngropatul nu te naste chiar de-aduni!
Ce bine-i pentru flori si rândunele
Ca nu-si fac gânduri, simplu se iubesc
Fara prejudecata... si ma-ncânt, ma pierd în ele
Nebun ca vine prima vara, vara...
Am sânge cald!... Întineresc!?!
Imasu-i plin de miei,
Se umple vaz de verde
Si mosii-s tinerei...
O lume-ntreaga fierbe!
E-o singura dorinta
În lume... Sa nu piara
În veci amor, credinta...
... Caci primavara-i iara..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu