Atâţia ani mi-aş fi dorit
Să fiu iar al tău iubit,Să trăiesc ca-n copilărie
Şi nimeni să nu ne ştie.
Pădurea să îmi dea de ştire
Că-ţi sunt singura iubire
De sub soare, de sub lună,
Să fim veşnic împreună.
Din izvorul de pe munte
Unde crestele-s cărunte,
Să bem apă cristalină,
Să scăpăm de orice vină.
Iar sub falnicul stejar
Să ne construim altar
Din dorinţe şi iubire,
Să trăim în nemurire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu