În al singurătăţii templu crud
Şi nimeni n-are ce îmi face
Căci eu pe nimeni nu aud
În jurul meu sunt triste toate
Şi toate-s mute, fără glas
Şi asta e că , din păcate
Numai cu mine am rămas.
Dar ceva se petrece cu mine
Însă sigur nu ştiu chiar nici eu
Poate totul se schimbă în bine
Sau poate totul se schimbă în rău.
Dar oricum e o lume nebună
Şi-apoi nimeni nu vrea să-nţeleagă
Că ecoul tristeţii răsunăŞi de ea viaţa-mi toată se leagă.
Şi m-am închis în colivia-ţi de argint
M-m despărţit de iubire, de toate
La picioarele tale astăzi m-am prăbuşit.
By Mullder
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu