vineri, 25 noiembrie 2011
luni, 7 noiembrie 2011
vineri, 4 noiembrie 2011
Lasa-ma...
Lasa-ma de mana sa te iauSa te iau, sa te duc departe,
Lasa-ma, caci atata vreau
Sa te sarut, langa tine s-adorm in noapte....
Lasa-ma sa iti daruiesc
Fiinta mea intreaga.
Lasa-ma sa te iubesc,
Si azi si o viata intreaga...
Lasa-ma sa iti dau
Sa-ti dau aripi sa zbori,
Lasa-ma sa te iau
Sa te duc printre nori....
Lasa-ma ca sa plang
De a ta fericire,
Lasa-ma ca sa gust
Mereu din a ta iubire....
Astept...
Astept destinul sa inundeUn chei micut si linistit
Nu ma-ntreba nici cum nici unde
Destinul meu te-o fi gasit.
De drum,de dor ratacitor
La pieptul meu,ce cald alinta
La un nebun de..calator.
Ca un izvor tu vei renaste,
Sa-mi mangai zilele pustii.
Doar flori albastre-n ochii mei..
Le vei dori
Le vei doriii.
E drept oare...
Ce nu e pentru tine?
Sa-l chemi in noapte,dar sa sti
Ca el nici gand nu vine
E oare drept sa-l porti mereu in gand
Cand el nici nu te poarta
E oare drept cand tu iubesti
Sa fi lovit de soarta?
E oare drept sa-i daruiesti iubirea
Cand simplu ti-o respinge?
Sa-ncerci din nou,pastrandu-ti firea calma
Crezand ca vei invinge?
E oare drept sa fie cruda viata
Cu cei care iubesc?
E oare drept sa-si piarda pana si speranta
Cu care inca mai traiesc
E oare drept?
O seara in tacere,,
E o întâmplare...
,,E o întâmplare a fiinţei meleşi atunci fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu.
Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.
Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-milungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfârşire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt şi mult mai curând.
Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
douâ culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuită luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.,,
= NICHITA STANESCU=
miercuri, 2 noiembrie 2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)